Poetul elegiac Virgil Carianopol, o personalitate remarcabilă a Romanațiului, născut în primul deceniu al secolului trecut, a eternizat prin creația sa sensibilitatea, talentul, simplitatea și zestrea unicat ale unui suflet și spirit incontestabil. Astfel, a reușit să făurească o iubire indestructibilă față de locul natal, de patria-mamă, de peisajele și coordonatele unei copilării-talon: „Despre Oltenia ar trebui să vorbesc ca despre o zână, ca despre o dragoste de care m-am legat pentru totdeauna. De câte ori mă întorc în Oltenia, pe locurile copilăriei, parcă întineresc.” (într-un dialog cu Constantin Dumitrache, 1977)
Virgil Carianopol s-a născut la 29 martie 1908 în orașul Caracal județul Romanați. După doi ani de școala la Liceul Ioniță Asan din Caracal (1920-1922), urmează, între 1924 și 1930, Școala Militară de Artificieri din București, devenind specialist în fabricarea de pulberi și explozivi. Urmează Facultatea de Litere și Filosofie din București, între anii 1934 și 1938.
Virgil Carianopol își începe cariera literară debutând publicistic în anul 1928 în revista Vraja, al cărei redactor a și fost o perioadă. Editorial debutează în 1931, cu volumul de versuri Flori de spini.
Poetul colaborează cu diverse publicații precum Universul literar, Viața literară, Azi, Revista Fundațiilor Regale, Meșterul Manole, Arta, în care publica versuri, articole, cronici literare. Carianopol își semnează o parte din scrieri cu diferite pseudonime: V. Olteanu, Virgil Călugaru, V. Cariopol, V. Jianu, Vicar, Rac.
În 1933 îi apare volumul Versuri, iar în 1937 publică Scrisori către plante, volum distins cu Premiul de poezie al Societății Scriitorilor Români.
Virgil Carianopol este autorul a 25 de volume de versuri, a scris literatură pentru copii (Arcașul lui Ștefan, 1976), memorialistică ( Scriitori care au devenit amintiri,1982; La ceasul de taină, 1997), lirică neoclasică, traditionalistă (Elegii și elegii), precum și versuri avangardiste (Un ocean, o frunte în exil, 1934).
Rudă de sânge cu Iancu Jianu, student extraordinar al lui Tudor Vianu, Carianopol a fost membru al Societății Scriitorilor Români. Anchetați și torturați, la scurtă vreme după ocuparea României de sovietici, în 1944, și instaurarea comunismului, numeroși scriitori români, printre care și Virgil Carianopol, au fost arestați din motive politice. Virgil Carianopol a fost condamnat la închisoare în 1956, pentru că frecventa alături de alți intelectuali, un cenaclu literar găzduit de Virginia Șeicaru, numită Veguța, sora lui Pamfil Șeicaru.
Versurile piesei Cântec oltenesc, cântată de maestrul Tudor Gheorghe aparțin poetului caracalean Virgil Carianopol, închis la Aiud, ca și tatăl lui Tudor Gheorghe, și la Periprava.
Virgil Carianopol s-a stins din viață la 6 aprilie 1984 și este înmormântat la cimitirul Bellu din București.
