A fost avocat de profesie, s-a născut în 1843 la Tâtrgoviște, fiind fiul serdarului Sache Poroineanu și al Elenei(născută Jianu, fiica boierului Ștefan Jianu) din Caracal, înrudindu-se după mamă cu familia boierului -haiduc Iancu Jianu. De aici și dragostea lui pentru Caracal. Și-a făcut studiile în țară și la Paris, fiind unul dintre marii latifundiari ai țării, având domenii în județele Dâmbovița, Ilfov și Romanați.
A fost om politic liberal și democrat, al județului Romanați, fiind deputat zece legislaturi la rând. Caracter integru, de o rară modestie și bunătate, Constantin Poroineanu era foarte generos, în fiecare an cu prilejul unor sărbători oferea săracilor ajutoare băneşti, elevilor cu rezultate bune la învățătură cărţi şi haine, iar pentru Gimnaziul Ioniţă Asan a adus de la Paris planşe pentru lecţiile de anatomie şi istorie naturală. A donat Spitalului din Caracal 12. 000 lei, iar Societăţii Geografice Române 500 de lei pentru cea mai bună hartă a judeţului Romanaţi.
A fost decorat cu ordine naţionale, Steaua Dunării, Apărătorii Independenţei, dar şi cu ordine străine, Leopold al Belgiei şi Tancova.
Fiind foarte bogat l-a trimis pe unicul său fiu, Sergiu să își facă studiile tot în Drept, la Paris, unde acesta s-a căsătorit cu o studentă. Din nefericire aceasta era fiica unei parizience cu care bătrânul Poroineanu- aflat în tinereţe tot la studii- avusese o aventură. Aflând de la doica băiatului că sunt frați, tinerii s-au sinucis. Sunt înmormântaţi în cimitirul Bellu, din București, unde au un monument funerar din marmură roz, realizat de sculptorul italian Raffaello Romanelli.
La 14 septembrie 1908, Constantin Proineanu şi-a făcut testamentul, lăsând întreaga avere după decesul său, Primăriei oraşului Caracal și ca legatar testamentar pe Vintilă Brătianu, unul dintre apropiații săi. Constantin Poroineanu s-a sinucis a doua zi după întocmirea testamentului.
În anul1925, deputatul Ioan. D. Ianculescu a propus turnarea unui bust din bronz lui Poroineanu, dar a fost uitat timp de trei ani în Librăria lui Ilie Mărculescu. Ziarul Vremea a iniţiat în anul1928, o campanie de strângere a sumei necesare pentru realizarea soclului. Soclul a fost așezat la intrarea în Parcul orașului, unde astăzi este monumentul Evocare 1848. Cînd s-a instaurat în România regimul comunist, bustul lui Poroineanu a fost topit, deoarece era socotit moşier.
După Revoluția din 1989, în podul Liceului Ioniţă Asan au fost găsite două bustui din marmură, al lui Constantin Poroineanu și al surorii sale Eufrosina Poroineanu, executate de Raffaello Romanelli, care au fost expuse în holul de la intrarea principală a liceului. După acest bust, municipalitatea a executat un altul din broz, care se află expus la intrarea principală din Parcul orașului, care astăzi îi poartă numele.
