Fiu de mic funcționar, s-a nascut la 7 februarie 1891 la Caracal, oraș în care urmează clasele primare și liceul.
A învățat pictura bisericească cu Theodor Zarma din Turnu-Severin în 1909.
După absolvirea studiilor de Arte Frumoase, unde are dascăli pe G.D. Mirea, Fr. Storch și pe Costin Petrescu, tânărul pictor din orașul Caracal devine, prin concurs, profesor de caligrafie și desen la Liceul Gheorghe Lazăr din București, unde rămâne pînă la pensionare.
Pictorul Gheorghe Teodorescu-Romanați, la propunerea istoricului și cărturarului Nicolae Iorga străbate, pe propria sa cheltuială, provinciile românești, unde reconstituie, prin intermediul penelului, vechi case, biserici, mănăstiri și chipuri de oameni de altădată.
Nicolae Iorga îl stimulează să-și organizeze câteva expoziții, la Craiova în 1921și București, îi solicită colaborarea în presă și la unele din cărțile sale și, astfel, pictorul se bucură de aprecierea și prețuirea marelui istoric.
A avut expoziții personale în sălile Mozart, Dalles, Ateneu. A participat la Salonul oficial. A lucrat la Paris în 1932 și a expus la galeria Pleyel-Paris în 1933.
Corespondența trimisă cărturarului și istoricului Nicolae Iorga constituie o mărturie elocventă a unei relații intelectuale dintre cele mai însemnate.
Profesorul Nicolae Iorga a fost profund impresionat de unele picturi ale lui Gheorghe Teodorescu-Romanați, printre care: Mănăstirea Cozia, Biserică bătrână din Densuș, Casă veche din Munții Apuseni, Interior țărănesc din Făgăraș, Casă veche din Câmpulung, La secerat, Soția mea, Autoportret.
Înca din 1932 marele istoric Nicolae Iorga semnalase virtuțile plastice ale lui Gheorghe Teodorescu-Romanați, cumpărând la una dintre expoziții 40 de tablouri și reproducând în lucrarea sa de propagandă culturală pentru S.U.A. My american lecture, 20 de lucrări ale talentatului artist plastic.
Gheorghe Teodorescu-Romanați moare la 20 aprilie 1980, la București.