Unul dintre cei mai mari savanţi ai României, fizician, apreciat om de ştiinţă din prima jumătate a secolului XX în Europa interbelică, Neda Marinescu, sau Marinesco s-a născut în 21 octombrie 1900, în comuna Grădinile (Romanați) şi a studiat la Liceul Ioniţă Asan din Caracal.
După bacalaureat s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din București, devenind asistentul profesorului Gheorghe Gh. Longinescu. După terminarea facultății a plecat pentru specializare la Paris. S-a înscris la doctorat la profesorul Jean Perrin de la Sorbona în 1925, iar în 1927 a obținut Certificatul nr.19 cu calificativul Doctor în științele fizice cu precizarea Foarte onorabil. După susținerea tezei de doctorat a fost admis ca profesor agregat la Facultatea de Științe, apoi la Institutul de Științe al Universității din Paris (1927), cu gradul de doctor în științe fizice.
În anul 1951 a primit propunerea de a merge în Argentina pentru a înființa un institut de cercetări nucleare pe lângă Universitatea din Córdoba, unde a rămas până la sfârşitul vieţii, trecând în nefiinţă la vârsta de 58 de ani, în data de 5 iunie 1959.
În 1935 a fost ales membru corespondent al Academiei de Științe din România, la Secția II: Fizică.
În perioada interbelică a publicat numeroase lucrări în limba franceză, câştigând aprecierea contemporanilor, dar şi a celor care i-au studiat mai târziu cercetările. Printre subiectele abordate de Neda Marinescu se numără: proprietăţile moleculelor, influenţa factorilor electrici asupra vegetaţiei şi proprietăţile ultrasunetelor. Ca o recunoaştere a valorii sale, Neda Marinescu a fost ales de celebra Marie Curie, dublu medaliată cu premiul Nobel în 1903 pentru fizică şi pentru chimie în 1911, să-i fie colaborator timp de câţiva ani.
Prin Hotărârea Consiliului Local Caracal nr. HCL 95/12.12.2000, Prof. Univ. Dr. Neda Marinescu a fost declarat cetățean de onoare al municipiului Caracal.
