Cel ce avea să fie gânditor, jurnalist, eseist și teoretician cultural, Petre Pandrea, pe adevăratul nume Petre Marcu, s-a născut la 26 iunie 1904, în orașelul Balș, într-o familie modestă, el fiind al nouălea dintre cei 12 copii.
Examenul de capacitate l-a trecut, în clasa a IV-a de liceu, cu Nae Ionescu, iar bacalaureatul - magna cum laude - la Colegiul Național "Carol I" din Craiova. S-a înscris la șase facultăți din București, rămânând însă cu frecvență la: Drept, Litere, Filosofie, precum și la cursul de Istorie Antică și Arheologie, ținut de Vasile Pârvan. Și-a luat licența în drept cu teza Filosofia politico-judiciară a lui Simion Bărnuțiu, obținând imediat o bursă de studii de șapte ani la Berlin, când a funcționat și ca atașat de presă la Legația Româna din Germania. În acest răstimp a cunoscut numeroase personalități culturale și politice, printre care și pe Lucrețiu Pătrășcanu, cu a carui soră, Eliza, s-a și căsătorit.
A debutat, la 19 ani, în revista Gândirea, cu articolul Literatura care ne lipsește. De atunci a devenit foarte activ în viața culturală, colaborând intens la multe reviste, unele cu orientări nu numai diferite dar chiar opuse! A editat el însuși revistele Viitorul social, Stânga și Cuvântul liber.
Nu a avut o viață liniștită și nici nu a vrut-o, preferând să plăteasca decât să nu se afle în miezul evenimentelor vremii sale.
A exersat profesia de avocat cu probitate şi neînfricare, una dintre cele mai pitorești figuri ale vieții publice românești din perioada interbelică și din scurta perioadă de după război cât n-a fost deținut în închisorile comuniste (1948-1952 și 1955-1956, apoi din 1958-1964, dar de patru ori arestat și în perioada dictaturii antonesciene), spirit recalcitrant, militant politic fără să fi fost membru al vreunui partid, a lăsat în urma sa și un amplu jurnal memorialistic, scris fragmentar între 1954-1958 și publicat târziu după moarte (1968), cu un titlu de rezonanță oarecum exotică: Memoriile mandarinului valah.
Axul în jurul căruia se înfășoară, mai strâns ori mai lejer, toate amintirile, îl constituie personalitatea lui Lucrețiu Pătrășcanu (cumnatul său, el fiind ginerele scriitorului și militantului D. D. Pătrășcanu – „socrul meu era un delicios gafeur”), despre activitatea politică și mai ales despre procesul intentat acestuia, oferind numeroase informații de… culise.
Prin Sentința penală nr. 126/15 iunie 1959 a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică și 8 ani de degradare civică. Judecătorii au decis confiscarea averii personale. I s-a imputat că „a ponegrit și calomniat în modul cel mai grosolan, tot ceea ce este în legătură cu Partidul Muncitoresc Român și cu statul democratic popular”, că „a întreținut legături cu elemente de frunte din mișcarea legionară”, „a afirmat și a insistat, că Demetrescu Radu Gyr, care a fost condamnat la moarte, este un foarte mare poet al țării noastre”.
A decedat la 8 iulie 1968, la București. Petre Pandrea a fost ales post mortem membru al Academiei Române (2013).
