S-a născut la Brâncoveni în județul Romanați în anul 1654 și a murit la Constantinopol în ziua de 16 august 1714, fiind decapitat de turci, chiar în ziua când împlinea 60 de ani. A fost domnulȚării Româneștiîntre anii 1688 și 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria Principatelor Române. Mare boier, nepot de soră al domnului Șerban Cantacuzino, el a moștenit și a sporit o avere considerabilă, care consta în proprietăți imobile, bunuri mobile și sume de bani depuse în străinătate. Era cunoscut în Imperiul Otoman ca Altân Bei - Prințul Aurului.
Era fiul postelnicului Papa Brâncoveanu (Matei) și al Stancăi (născută Cantacuzino). După tată era nepotul vornicului Preda din Brâncoveni, iar după mamă al postelnicului Constantin Cantacuzino, membru al familiei Cantacuzino, și unul dintre cei mai influenți boieri din Țara Românească.
La 15 martie1703, domnitorul Constantin Brâncoveanu consemnează în condica sa că :“100 taleri s-au dat lui Pârvu logofăt Fărcăşanu, pentru lucrul caselor domneşti din Caracal“, fapt ce dovedeşte importanţa pe care domnitorii Ţării Româneşti o acordau Curţii Domneşti de aici.
În timpul în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale, în urma sa rămânând un mare număr de ctitorii religioase și un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele.