Dr. Puiu Stoiculescu
„Ăsta sînt eu! Gîndesc şi visez tot timpul. Sînt singurul meu stăpîn şi servitorul conştiinţei mele” (Dr. Puiu Stoiculescu)
S-a născut pe 24 martie 1925 în localitatea Ciocănești, județul Romanați (azi, Dolj), într-o familie de intelectuali și a decedat în februarie 2018 în locuința sa din strada dr. Iuliu Teodori, nr. 5 din București. Părinții – Theodor și Maria – au fost învățători, oameni muncitori și cu credință în Dumnezeu, foarte respectați de către localnici. Familia Stoiculescu a avut doi copii: un băiat – Puiu și o fată – Olguța (aceasta s-a îmbolnăvit de TBC pulmonar și a decedat la vârsta de 13 ani).
Viitorul medic a urmat școala primară în satul natal, apoi s-a înscris la examenul de admitere la Școala Normală ”Ștefan Velovan” din Craiova, fiind primul pe lista de candidați. În 1940, după moartea Olguței, familia a hotărât să se mute în Caracal, fiul fiind adus la liceul ”Ioniță Asan”, unde va susține, din nou, examen de admitere.
În timpul liceului a descoperit că poate transpune pe portativ orice melodie auzită, inclusiv cântatul păsărelelor. Aceste aptitudini au fost încurajate de către profesorul de muzică V. Popilian, care l-a numit dirijorul corului liceului. După liceu s-a orientat spre medicină, la examenul de admitere obținând nota 10 și felicitări din partea dr. Vintilă Ciocâlteu, profesor al Catedrei de chimie generală medicală şi chimie biologică din cadrul Facultății de Medicină din Bucureşti, decan al prestigioasei facultăți. Și-a desăvârșit pregătirea sub îndrumarea unor somități din domeniului medical: I.T. Niculescu (histologie), Ștefan S. Nicolau, I. Brukner, D. Danielopolu etc., toți având studii universitare și doctorate obținute în străinătate, membrii ai Academiei Române sau ai altor foruri europene. Ar fi putut rămâne asistent universitar, dar a ales munca de la patul bolnavului. A lucrat la Clinica Medicală Filantropia alături de mentorul său, Daniel Danielopolu fiziolog, clinician şi farmacolog, membru al Academiei Române. În 1951 a câștigat concursul pentru singurul loc de la Institutul de Fiziologie Normală şi Patologică al Academiei Române, institut înființat de D. Danielopolu, instituție unde va rămâne până la pensionare. Activității profesionale i s-au adăugat cea de clinică medicală și didacatică. A adus importante contribuții în domeniile fiziologiei și fiziopatologiei experimentale, în tratamentul hepatopatiilor cronice, a introdus în Clinică biopsia hepatică.
Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în peste 160 de studii prezentate la Congrese naționale și internaționale.
A fost căsătorit cu Mira Stoiculescu (fostă Vulcănescu), nepoata lui Constantin Șaban Făgețel.
După pensionare s-a dedicat scrisului, dovedindu-se un remarcabil eseist și prozator. La Editura Christiana i-au apărut următoarele cărți: Omul şi criteriile/ Man and criteria, ediţia a doua revăzută, cu traducere în limba engleză de Carmen Paţac, 2012 (prima ediţie, numai cu textul în limba română, apăruse în 2007, la Editura Universalia din Bucureşti); Ăsta sînt eu. Istorii personale, 2013; Diogene pe creste și prin poieni, 2014; Post Diogene. Tot eu sînt ăsta!, 2015. Postum a fost publicat volumul: Sobrietate șugubeață.
”Cărțile doctorului Puiu Stoiculescu sunt, în primul rînd, un pariu cu sine însuşi al autorului, «în răscumpărarea timpului pierdut», cum îi place să spună: reflecţii din «viul vieţii» ale unui om de formaţie clasică, preţuitor al culturii şi al artei îndeosebi (mai ales în aria muzicală şi plastică), dar şi al gîndului întors asupra lor, fără ambiţia sistematicităţii (pe care cine o caută cu tot dinadinsul, o poate găsi totuși în eseul său Omul şi criteriile) sau a elaborării calofile (medicului Puiu Stoiculescu îi place să respire aerul cultural şi să dialogheze pe temele cele mai variate, dar nu-şi propune să uzurpe locul scriitorului sau al filosofului, deşi are destule afinităţi intime şi cu unul, şi cu celălalt). (Răzvan Codrescu)
Material realizat de prof. Pătru Jeana