Pictorul Marius Bunescu a făcut parte din generaţia de aur a picturii româneşti, alături de Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Camil Ressu, Nicolea Dărăscu, Nicolae Tonitza.
S-a născut la 15 mai 1881 la Caracal, a urmat cursurile primare la Şcoala generală nr. 1, unde învăţătorul său I.D. Şerbănescu i-a remarcat talentul. Mai târziu, la gimnaziul Ioniţă Asan profesorul Anton Constantinescu l-a îndrumat să îşi organizeze în anul 1896 prima expoziţie de pictură, în oraşul său. În 1906, Prefectura Romanaţi i-a acordat o bursă de studii la Academia de Arte Frumoase din Munchen, unde i-a avut ca profesori pe Herman Groebner şi Von Hackel. Peste un an a plecat la Paris, la Academia Liberă Humbert, unde a deprins tehnica cromatică a iluminiştilor. Şi-a organizat prima expoziţie personală la Bucureşti în anul 1919, în urma căreia a avut un remarcabil succes şi a primit aprecieri din partea lui Nicolae Tonitza.
În anul 1920 a fost numit director al muzeului Simu, funcție în care a rămas până în 1949, când a devenit director al Galeriei Naţionale de la Muzeul de Artă al României.
Lucrările sale au fost premiate peste hotare şi au cunoscut succese deosebite: 1937 la Paris, medalia de aur, în 1939 la expoziţia internaţională de la Barcelona, marele premiu şi medalia de aur, iar în ţară a primit în 1938 premiul naţional de pictură. Tablourile sale Iarna, Biserica Radu Vodă, Peisaj bucureştean, Teatrul Naţional din Bucureşti, sunt lucrări de referinţă, care pun în evidenţă peisajul bucureştean, mai ales iarna. Printre tablourile care pot fi admirate în Pinacoteca Liceului Ioniţă Asan, se remarcă lucrarea sa de excepţie Autoportret.
La împlinirea vârstei de 75 de ani, autorităţile oraşului au fixat o placă comemorativă pe zidul casei pictorului, iar la Bucureşti a fost organizată o expoziţie cu 200 de tablouri, la care a fost prezent şi profesorul emerit Pătru Crăciun, care a avut o intervenţie.
A încetat din viață la 31 martie 1971, la vârsta de 90 de ani, în urma unei vechi boli de inimă care se agravase. În 1998 Municipalitatea caracaleană i-a acordat titlul de cetăţean de onoare pentru întreaga activitate artistică post-mortem.
