S-a născut în oraşul Caracal, județul Romanați la 3 iulie 1923. Aici şi-a făcut clasele primare, iar primele clase secundare le-a urmat la Sf. Sava în Bucureşti. A revenit în Caracal la Liceul Ioniţă Asan, dar bacalaureatul l-a obţinut la Râmnicu Vâlcea. În 1945, a absolvit Şcoala Militară, şi a urmat Facultatea de Drept din București. În 1959 s-a stabilit la Sinaia, lucrând în domeniul turismului, după care s-a dedicat scrisului.
Publicistic a debutat în anul 1945, cu schiţa umoristică Diferendul, în revista Humorul. Între anii 1964-1967 au apărut câteva nuvele ale prozatorului: Când veni Oltul mare, Dispariţia profesorului, creaţie a cărei acţiune se petrece în Caracalul antebelic, evocând oameni, locuri, întâmplări.
Editorial, a debutat în 1969 cu Femeia cibernetică şi a continuat cu: Demascarea lui Turnesol (1971), Potirul Sfântului Pancraţiu (1971), Dispariţia profesorului (1974), Damen-Vals (1975), Sub aripa vântului de noapte (1979), Întâmplări ciudate la miezul nopţii (1984), Aventurile unui soldat de plumb (1993), La poarta norocului.
În colaborare cu Eugen Barbu a scris Războiul undelor (1974) şi următoarele scenarii de film: Haiducii (1966), Urmărirea şi Un august în flăcări (1974), Castelul din Carpaţi (1975), Drumul oaselor, Trandafirul galben, etc.
Din 1956 a fost membru al Cenaclului Literar H.G. Lecca şi membru fondator al Asociaţiei Culturale Marius Bunescu din oraş. A fost membru al Uniunii Scriitorilor Români, al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, al Asociaţiei Scriitorilor din Galaţi şi al Societăţii Scriitorilor Olteni şi al Uniunii Epigramiştilor din România. A fost director onorific al revistei Păcală, a Asociaţiei Umoriştilor Olteni, cunoscut fiind faptul că Nicolae-Paul Mihail a fost un epigramist rafinat. Din 1998 este cetăţean de onoare al municipiului Caracal iar din 2008 a fost ales preşedinte de onoare al Asociaţiei Fiii şi Prietenii Caracalului.
A decedat la 19 martie 2013, la Sinaia.
A fost un iubitor al plaiurilor natale romanațene. Când trimitea scrisori apropiaților la Caracal, pe plic scria întotdeauna, Caracal, județul Romanați. Scrisorile nu s-au rătăcit niciodată.
