A fost diplomat, jurist, profesor universitar și om politic român, în repetate rânduri ministru al afacerilor străine, ministru plenipotențiar, fost președinte al Ligii Națiunilor și membru titular (din 1935) al Academiei Române. S-a născut la Craiova ca fiu al lui Ion Titulescu și al Mariei Urdăreanu. Și-a petrecut copilăria la moșia tatălui său, Ion Titulescu, în Titulești, județul Olt. Tatăl său, Ion Titulescu a îndeplinit funcția de prefect al județului Dolj, președinte al Curții de Apel din Craiova, deputat în Parlament sub guvernul Ion C. Brătianu.
Între 1893-1900, a urmat cursurile Liceului „Carol I” din Craiova. Pe baza rezultatelor excelente obținute (premiul de onoare la examenul de bacalaureat) a primit o bursă la Paris și timp de 5 ani a urmat cursurile Facultății de Drept. A absolvit Dreptul cu rezultate excepționale.
S-a întors în România în anul 1905, ca profesor de drept la Universitatea din Iași, iar în 1907 s-a mutat în București, an în care s-a căsătorit cu Caterina Burcă.
Nicolae Titulescu a intrat în politică în1909 la Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu. În anul 1912, sprijinit de președintele Partidului Conservator-Democrat din Romanați, Pavel Brătășanu, Titulescu câștigă un loc pe lista deputaților, devenind astfel deputat de Romanați. La alegerile parlamentare din mai 1914, între conservatorii-democraţi din Romanaţi, disensiunile erau foarte aprinse. Sprijinul acordat lui Nicolae Titulescu i-au adus lui Pavel Brătăşanu aprigi duşmani în propria tabără. Fraţii Oroveanu, care fuseseră favoriţii şefului organizaţiei nu priveau cu ochi buni acest sprijin.
Conservatorul din Romanaţi, nr.3 din 1914, organul de presă al Partidului Conservator, făcea speculaţii pe această temă. Conform acestui ziar, Pavel Brătăşanu aflat la Slatina într-un cerc de prieteni, vorbind de politica tachistă din Romanaţi a rostit:
”Tudor Oroveanu, în Comitetul Executiv al partidului a fost contra lui Titulescu, susţinând că nu merită să fie ales la Romanaţi deoarece nu a făcut nimic pentru judeţ...Ca să-i dau o lecţie, îl voi face pe Tudor Oroveanu să ne iasă la gară în frac, să-l primească pe Titulescu ca pe o excelenţă...”.
În perioada 1927 - 1936, Nicolae Titulescu a fost de mai multe ori ministru al Afacerilor Străine. Începând din anul 1921 a funcționat ca delegat permanent al României la Liga Națiunilor de la Geneva, fiind ales de două ori consecutiv în 1930 și 1931, președinte al acestei organizații internaționale.
Nicolae Titulescu a murit la Cannes (sau Souvrettes, Elveția, după cum menționează Petre Pandrea), la data de 17 martie 1941. În anul 1992, conform dorinței din testament, rămășițele sale au fost aduse în țară și înhumate în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului.
