Prozator și dramaturg, pe numele său adevărat Mihail Dumitrescu, s-a născut la 26 noiembrie 1901, în Iugoslavia la Ohida, fiind fiul lui Vasile Dimitrie și al Despinei (născută Gero). Familia lui s-a stabilit la Balș, în județul Romanați. Cursurile primare le-a absolvit la Balș, iar cele gimnaziale la Liceul Ioniță Asan din Caracal, ultimele două clase și bacalaureatul le-a obținut în 1925, la Colegiul Național Carol I din Craiova.
A publicat încă de când era elev de liceu, în Revista Licurici, pe care o conduce în perioada 1914-1916. În anul 1928 a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, lucrând în învățământul superior până în 1937, când demisionează și se ocupă numai de scris. Editorial debutează cu volumul de proză Capcana, în anul 1927, iar în 1929 publică Cazul Magheru, cu care și-a câștigat popularitatea.
În anul 1936, a publicat celebrelel romane, Invitație la vals, apărut în peste 35 de ediții și Scrisoare de dragoste. După zece ani, în 1946, apare prima ediție a romanului Elevul Dima dintr-a șaptea. Anul 1977 a fost deosebit de prolific în apariții editoriale. Opera sa a cunoscut un mare număr de versiuni în diferite limbi. A semnat cu diverse pseudonime: Moș Ene, Gruie, Emil Dolfineanu, Mihail Zăvideanu, Mihai Dumitrescu-Drumeș. Elev al Liceului Ioniță Asan, între anii 1914-1920, s-a remarcat la Literatura Română și Istorie, avându-l profesor pe Ilie Constantinescu.
A încetat din viață la 27 februarie 1982, la București.
