S-a născut în satul Fărcașele, județul Romanați la 26 mai 1933. Scoala Primară a absolvit-o în satul natal, apoi Gimnaziul și Liceul Ioniță Asan din Caracal, promoția 1952. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității București în 1957 și a funcționat ca profesor de istorie la Școlile Generale din Cușmir-Mehedinți și Fărcașele-Olt.
Profesor fiind la Fărcașele, a descoperit cele mai vechi unelte din piatră cioplită din Paleoliticul Inferior și Mijlociu, cunoscute sub numele de Cultura de prund, pe care le-a prezentat și publicat pentru prima dată la Lucrările Congresului Mondial de Antropologie și Etnologie de la Moscova din 1964. Profesorul universitar C.S. Nicolaescu- Plopșor, este cel care i-a descoperit talentul de arheolog, făcându-l să se specializeze în Perioada Preistorică.
Din 1966 până la pensionare a lucrat ca cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio - Umane al Academiei Române din Craiova și la Muzeul Olteniei. În această perioadă a efectuat și condus săpăturile din Stațiunile Arheologice: Fărcașul de Sus, Fărcașul de Jos, Hotărani, Dobrosloveni, Vlădila, Grădinile, Patra Sat, Drăgănești-Olt, Cârcea, Craiova, Leu, Basarabi, Brădești, Segarcea (Dolj), Ișalnița (Mehedinți). A participat la săpături arheologice în colaborare pe șantierele de la Bugiulești (Vâlcea), Locusteni și Dobrești (Dolj), Gropșani și Sucidava (Olt), Ostrovul Corbului, Ostrovul Mare și Ostrovul Banului (Mehedinți), Băile Herculane (Caraș- Severin), Gura Beciului (Cluj).
A încetat din viață la 14 februarie 2014, la Craiova și este înmormântat în cimitirul din satul natal.
